Printre ginduri...

O, Vesnice Dumnezeule, Doamnes Iisuse Hristoase, cu adanca si mare smerenie a inimii mele, cunosc si marturisesc ca gresesc in toate zilele, dumnezeiestii tale dragoste. Pentru acesta astazi, ca este luni si inceputul saptamanii, cer sa-mi lasi toate pacatele si sa mi le ierti, rugandu-ma cu smerenie milostivirii Tale, celei mari, sa-mi dai har, ca sa pun inceput bun, sa port grija si sa ostenesc pentru sufletul meu, pentru care ai petrecut atatea osteneli si ispite la Sfanta Ta rastignire, ca sa mantuiesti zidirea Ta. Si te rog, Dumnezeul meu si Ziditorul meu, sa ma indreptezi de astazi inainte spre bine, pana la sfarsitul vietii mele, intru cinstea si marirea imparatiei Tale si pentru mantuirea mea. O, Doamne! Astazi iti dau sufletul si trupul meu si vointa mea, rugandu-Te sa fie voia Ta in mine precum iti place. Da-mi ingaduiala sa pot rabda si ma pedepseste aici intru acesta lume, dupa mila Ta, iar nu in cealalta viata. Si iarta pe cei vii si pe cei morti dupa rugaciunile Sfintei Tale Biserici si ma invredniceste pe mine si pe ceilalti sa ne bucuram de marirea ta in Rai. La acesta pun mijlocitor pe Sfintii Tai ingeri, catre care zic: O, ceresti slujitori si slugi ale lui Dumnezeu! pazitori ai oamenilor si vrajmasi ai duhurilor rele, ma inchin voua, fericite duhuri, si ma bucur de marirea voastra, caci pururea stati neadormiti intru vointele Dumnezeului nostru cu multa grija si credinta; voi pururea cautati si nu dormiti, pururea slujiti si nu osteniti, pururea luptati si pururea biruiti si nu este alta grija voastra, fara numai sa departati pe cel rau de la zidirea lui Dumnezeu. O, binecuvantati pazitori ai oamenilor! ma inchin voua si va multumesc pentru ajutorul cel de toate zilele ce ne dati, pentru povatuirea ce ne faceti, pentru darul ce-l cereti adesea de la Dumnezeu pentru noi si deosebi va binecuvantez pentru grija ce aveti de mine, nevrednicul si pacatosul. O, Sfinte ingere, pazitorul sufletului meu, si voi Sfintilor Arhangheli Mihaile si Gavrile, nu va scarbiti de mine, nici ma lasati pustiu, ci ma paziti ziua si noaptea pana imi voi da cu pocainta sufletul in mainile lui Dumnezeu, Ziditorul meu, macar ca eu nu va ascult, nici primesc luminarile si povatuirile ce imi faceti pentru folosul meu. Inca va rog sa aveti grija sufletului meu si sa opriti puterea vrajmasului, pentru ca sa nu mai gresesc de acum inaintea Dumnezeului meu; si ma invredniciti sa va vad la moartea mea si sa stati imprejurul meu si sa duceti in ceruri sufletul meu ca sa se inchine maririi lui Dumnezeu si sa vada bucuria Sfintilor Lui pentru ca sa am pricina sa va multumesc acolo, pentru purtarea de grija ce ati avut-o pentru mine si sa va spun binele vostru cu glas neincetat in vecii vecilor.
Amin.

Type your summary hereType rest of the post here

În vederea pronunţării sentinţei de divorţ, este necesar ca pe parcursul procesului, instanţa să se convingă că relaţiile dintre cei doi soţi sunt grav vătămate şi contiuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

Se întâmplă adesea ca instanţa să acorde un nou termen de judecată, în ideea de a le prmite celor doi soţi şansa de a se reîmpăca.

În practică au fost calificate drept motive de divorţ următoarele situaţii:

- violenţa verbală sau fizică exercitată asupra unuia dintre soţi

- adulterul

- lipsa relaţiilor conjugale

- incompatibilitatea fiziologică

- boala incurabilă a unuia dintre soţi asculsă celuilalt înainte de căsătorie

- pedeapsa privativă de libertate a unuia dintre soţi

- părăsirea nejustificată a domiciliului conjugal de către unul dintre soţi

- refuzul nejustificat al unuia dintre soţi de a locui împreună cu celălalt

Important!

Principalul scop al solicitării motivelor de divorţ este acela de a limita pronunţarea unor divorţuri în situaţia în care cei doi soţi îşi mai pot reface căsnicia.

Citeşte şi motive insuficiente de divorţ!

Divorţul se pronunţă numai în cazuri justificate. Dacă pe parcursul procesului, nu se va dovedi că există motive de divorţ, cererea ar putea fi respinsă.

Astfel, orice presupus motiv care nu întruneşte gravitatea necesară şi nu face imposibilă continuarea căsniciei va duce la respingerea cererii de divorţ.

Motive insuficiente de divorţ

- lipsa de afectivitate dintre soţi

- dezinteresul faţă de viaţa socială comună a soţilor

- refuzul unuia dintre soţi de a se implica în proiectele comune ale soţilor sau ale celuilalt soţ

- lipsa de suport financiar între soţi

- lipsa de aspiraţii comune

- incapacitatea unui soţ de a fi un pun părinte

Important!

Nu constituie un motiv temeinic de divorţ faptul că neînţelegerile dintre soţi au fost provocate din cauza traiului în comun cu alţi membri din familie.

I.Divorţul prin acord

Reprezintă varianta cea mai simplă, ieftină şi rapidă.

În conformitate cu art. 38, alin. 2 din Codul Familiei trebuie îndeplinite cumulativ 2 condiţii pentru pronunţarea divorţului prin acord.

- a trecut mai mult de un an de la data căsătoriei (conform certificatului de căsătorie)

- nu există copii minori rezultaţi din căsătorie.

În această situaţie, se face o cerere comună, divorţul pronuntându-se chiar de la primul termen de judecată. Instanţa nu audiază martori şi nu stabileşte nici un fel de culpă a vreunuia dintre soţi, nefiind necesară dovedirea unor motive de divorţ.

Important!

Cererea trebuie semnată de ambii soţi, iar hotărârea de divorţ pronunţată pe baza acordului este definitivă şi irevocabilă.

II. Divorţul din motive temeinice

Pentru pronunţarea divorţului din motive temeinice, instanţa trebuie să constate îndeplinirea a 3 condiţii:

- existenţa unor motive temeinice de divorţ

- faptul că motivele temeinice au afectat grav raporturile dintre soţi

- imposibilitatea continuării căsătoriei

Motive temeinice de divorţ pot fi:

- părăsirea nejustificată a domiciliului conjugal de către unul dintre soţi

- refuzul nejustificat al unuia dintre soţi de a locui împreună cu celălalt

- infidelitatea unuia dintre soţi

- acte de violenţă morală sau fizică care duc la destrămarea familiei

- existenţa unei boli grave incurabile a unuia dintre soţi ascunsă celuilalt soţ şi care face coabitarea imposibilă

- existenţa unor nepotriviri de ordin fiziologic

- lipsa nejustificată a consimţământului la raportul sexual

- consumul excesiv de băuturi alcoolice

- pedeapsa privativă de libertate a unuia dintre soţi

Important!

În cazul divorţului din motive temeinice, instanţa trebuie să constate atât existenţa culpei soţilor, cât şi faptul că raporturile dintre aceştia sunt grav şi iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei nemafiind posibilă!

II. A. Divorţul din culpă comună

Chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru divorţ prin acord, dacă soţii se înţeleg cu privire la divorţ (nume după căsătorie, încredinţare minor, pensie alimentară...), instanţa poate pronunţa divorţul din culpa ambilor soţi.

În această situaţie, soţii vor solicita ca probe, acte şi un martor comun.

Important!

În cazul în care părţile nu se înţeleg, dar probele dovedesc culpa ambilor soţi, instanţa va pronunţa divorţul din culpă comună.

II. A. Divorţul din culpa exclusivă a unuia dintre soţi

În cazul în care nu este posibil divorţul prin acord sau divorţul din culpă comună, se poate solicita instanţei de judecată pronunţarea divorţului din culpa exclusivă a unui soţ.

Această procedură presupune existenţa unor motive întemeiate şi a unor probe solide care să dovedească nu doar culpa unuia dintre soţi, dar şi faptul că raporturile dintre aceştia sunt grav şi iremediabil vătămate iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

Motive întemeiate pentru pronunţarea divorţului din culpa exclusivă a unui soţ pot fi: relaţii extraconjugale, acte de violeţă fizică sau verbală ce pot fi dovedite cu probe (martori, certificate medico-legale, alte înscrisuri).

În acest sens se va apela la prezentarea înscrisurilor, la audierea martorilor (pot fi şi rudele şi afinii, mai puţin descendenţii direcţi: copiii, nepoţi de copii)
şi la alte mijloace de probare a prejudicierii iremediabile a relaţiilor de căsătorie şi la culpa celeilalte părţi.

Important!

Toate probele trebuie să arate că este imposibilă continuarea căsătoriei şi că nu există posibilitate de împăcare între soţi.

Dacă din probele prezentate rezultă culpa exclusivă a soţului reclamant la divorţ, această situaţie nu este suficientă pentru desfacerea căsătoriei, instanţa pronunţând respingerea acţiunii.

În conformitate cu art. 44 din Constiuţia României „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită dintre soţi, pe egalitatea acestora, pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi intsruirea copiilor”.

Aşa cum căsătoria de încheie prin consimţământul liber al viitorilor soţi, şi desfacerea ei trebuie să îndeplinească aceeaşi condiţie.

Potrivit art. 38 din Codul civil căsătoria încetează prin moartea unuia dintre soţi sau prin divorţ.

Desfacerea căsătoriei prin divorţ este un mijloc juridic prin care se pune capă existenţei căsătoriei pe cale judecătorească, la cererea unuia dintre soţi, atunci când datorită unor motive temeinice , raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

Important!

Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunţat divortul a rămas irevocabilă.

Pânã la desfacerea cãsãtoriei, soţii îşi datoreazã întreţinere.

Fără apă, fără curent electric, fără caldură sau medicamente, uneori chiar şi fără mîncare... un milion jumătate de palestinieni trăiesc în Fîşia Gaza ca într-o cuşcă.

„Pentru mulţi dintre noi e un calvar să avem grijă de nou-născuţi şi de copiii mici. Şi ştii de ce? Pentru că fac pe ei. Nu avem apă, nici scutece. Imaginează-ţi cum ne descurcăm?”, povesteşte Mohamed, tată a patru copii.

Fără apă curentă, cu o lipsă acută de mîncare, fără căldură iarna, fără posibilitatea de a pleca din zonă, neputincioşi în faţa bolnavilor, cei un milion şi jumătate de palestinieni duc o adevărată viaţă de coşmar. Cauzată nu doar de atacul brutal de 17 zile al Forţelor Armate Israeliene. De mai bine de trei ani, situaţia din această zonă nu face altceva decît să se înrăutăţească. Israelul pretinde că vrea să înceteze atacurile cu bombă asupra Fîşiei Gaza. Nu înainte, însă, de a lua în calcul tot felul de strategii. “Gaza nu este un caz de subdezvoltare economică. Este un caz unic şi crud de subdezvoltare deliberată”, scrie istoricul israelian Avi Shlaim. “O să facem în aşa fel încît Fîşia Gaza să rămînă cu cîţiva zeci de ani în urmă”, a declarat un membru al cabinetului israelian. Şi au reuşit.

În august 2005 Guvernul Ariel Sharon a ordonat evacuarea coloniilor de evrei din Fîşia Gaza, iar reprezentanţii organismelor financiare internaţionale prevedeau un viitor surprinzător. Palestinienii nu au sărbătorit evacuarea. Nici un suflet nu a ieşit în stradă. Sunt sătui să tot audă promisiuni.

Ieri, Gaza înfăţişa imagini terifiante. Poate mai tragice decît în toate celelalte zile. Magnitudinea dezastrului este şi mai crudă pentru cei aproape 3.000 de răniţi din atentatele israeliene şi pentru bolnavi, care îşi duc ultimele clipe de viaţă în suferinţă. Dar asta nu e nimic nou. Alte 300 de persoane au murit în 2008 pentru că nu au beneficiat de îngrijiri medicale. Guvernul israelian şi cel egiptean au interzis ca bolnavii să fie îngrijiţi în afara Gazei. Au fost cazuri grave. O familie a obţinut în cele din urmă permisunea de a pleca de la serviciile secrete israeliene. Prea tîrziu. Bolnavul fusese îngropat cu cîtva zile înainte.

E tragic şi pentru medicii care luptă pentru rezolvarea unei situaţii disperate. Datele Agenţiei Naţiunilor Unite sunt mai mult decît grăitoare: 70% dintre pacienţii cronici şi-au întrerupt tratamentul şi mai mult de 50% dintre bolnavi nu pot să ajungă la un spital. Deja se vorbeşte despre riscul apariţiei unor epidemii. Serviciile de epidemiologie, cele prenatale şi laboratoarele şi-au suspendat activitatea; campaniile de vaccinare s-au întrerupt în spitale şi centrele de îngrijiri. Din 58 de spitale, 34 funcţionează cu generatoare. În zonă, electricitatea este un lux.

Trei din patru familii stau pe întuneric. Este frig şi riscul de hipotermie în cazul copiilor este cît se poate de ridicat. „Majoritatea caselor au feresterele distruse şi oamenii sunt nevoiţi să pună nailoane în geamuri. Cei care au totuşi ferestre, le ţin deschise pentru ca suflul exploziei să nu îi lase fără şi să nu rănească pe cineva”, spune Mahomed.

Acum trei ani, Gaza era un loc sărac. Cu o economie la mila autorităţilor şi întotdeauna în declin. Locuitorii s-au încumetat atunci să voteze. A cîştigat Hamas. Şi majoritatea ţărilor lumii au refuzat să accepte verdictul armelor. S-a semnat la acea vreme un acord între autorităţile palestiniene, Statele Unite, Uniunea Europeană şi Israel.

Acum trei ani se putea cumpăra totul de la supermarket. Zi de zi este astăzi o luptă pentru subzistenţă. Din cele 27 de fabrici de pîine, doare 9 funcţionează. „Cozile sunt kilometrice. Aştepţi mai bine de patru ore ca să pleci, mai apoi, cu mîinile goale. Facem pîine în casă, fără drojdie. Magazinele sunt goale. Abia dacă găseşti ceva fasole uscată, verdeţuri sau năut, dar la preţuri foarte ridicate. Carmangeriile sunt închise. Patronii nu cumpără carne pentru că nu au cum să o conserve. Au bombardat pînă şi crescătoriile de pui”, explică Kayed, rezident în capitală.

Aproape un milion de persoane depind de ajutorul alimentar al Agenţiei Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi. Au întrerupt de mai multe ori acţiunile de împărţire a hranei şi totul din cauza Israelului care nu a permis ONG-urilor să-şi facă treaba.

În 2005 se vorbea despre mizerie. Dar nu se întîmpla ceea ce se întîmplă acum în oraşele din nordul Fîşiei Gaza. Apele reziduale, extrem de murdare, ies prin canale. Există 170 de staţii de epurare, dar nu funcţionează nici una. Din lispă de combustibil. 80% din populaţie a rămas fără apă potabilă. E colaps general. Mii de palestinieni nu pot ţine legătura din cauza serviciilor de telefonie fixă şi mobilă care nu funcţionează în parametri normali. Uneori nu ajung nici la înmormîntări... sau nici măcar nu află că cei dragi nu mai sunt.